Prospect: Link ANM Indicatii Aciclovir Terapia crema este indicat pentru tratamentul infectiilor cu virus Herpes simplex ale pielii, inclusiv herpesul genital initial şi recurent şi herpesul labial, la adulti şi copii. Dozaj Adulti şi copii Aciclovir Terapia crema se aplica la nivelul leziunilor cutanate de 5 ori pe zi, la interval de 4 ore, mai putin in timpul noptii. Aciclovir Terapia crema se va aplica in zona leziunilor sau a viitoarelor leziuni, cat mai curand posibil de la debutul infectiei, de preferat in stadiu incipient (prodrom sau eritem). Tratamentul poate, de asemenea, fi inceput in stadiu mai avansat (papula sau pustula). Tratamentul trebuie continuat timp de cel putin 4 zile pentru herpesul labial şi timp de 5 zile pentru herpesul genital. Daca nu se vindeca, tratamentul poate fi continuat pana la zece zile. Varstnici Nu sunt recomandari speciale. Contraindicatii Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Atentionari Nu se recomanda aplicarea de aciclovir crema la nivelul mucoaselor, ca de exemplu cea orala, conjunctivala sau vaginala, deoarece poate fi iritant. Trebuie acordata o atentie deosebita pentru a se evita contactul accidental cu ochii. La pacientii sever imuno-compromişi (de exemplu, pacientii cu SIDA sau cei cu transplant de maduva osoasa) se va lua in considerare administrarea de aciclovir pe cale orala. Aceşti pacienti trebuie incurajati sa se adreseze medicului in legatura cu tratamentul oricarei infectii. Aciclovir Terapia contine alcool cetostearilic. Poate provoca reactii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatita de contact). Interactiuni Nu au fost identificate interactiuni clinice semnificative. Sarcina Sarcina Monitorizarea dupa punerea pe piata a medicamentului a femeilor gravide tratate cu aciclovir a aratat efectul tuturor formelor farmaceutice de aciclovir asupra acestora. Monitorizarea nu a demonstrat o creştere a numarului de defecte din naştere a subiectilor expuşi la aciclovir comparativ cu restul populatiei şi niciun defect din naştere nu a aratat caracterul unic patern pentru a sugera o cauza comuna. Administrarea sistemica a aciclovirului in cadrul testelor standard acceptate international nu a determinat efecte embriotoxice sau teratogene la şobolan, iepure sau şoarece. Intr-un test non-standard la sobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai in urma unor doze subcutanate mari care au determinat toxicitate materna. Relevanta clinica a acestor observatii este incerta. Administrarea aciclovir va fi luata in considerare doar atunci cand potentialele beneficii ale mamei depaşesc posibilitatea aparitiei unor riscuri la fat deşi efectele sistemice ale aciclovir in urma aplicarii locale a cremei cu aciclovir sunt foarte reduse. Teratogenitate Efectele din studiile non-clinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari fata de expunerea maxima la om pentru a indica o relevanta mica pentru uzul clinic (vezi pct 5.3). Alaptare La om, date limitate demonstreaza ca aciclovirul se excreta in laptele matern dupa administrare sistemica. Cu toate acestea doza primita de un copil alaptat dupa administrarea la mama a aciclovir crema este nesemnificativa. Fertilitatea Nu exista informatii cu privire la efectul aciclovirului asupra fertilitatii feminine umane. Intr-un studiu efectuat pe 20 de pacienti de sex masculin cu numar normal de spermatozoizi, s-a demonstrat ca aciclovirul administrat oral in doze de pana la 1 g pe zi timp de pana la 6 luni nu are nici un efect clinic semnificativ asupra numarului, motilitatii sau morfologiei spermatozoizilor. Vezi studiile clinice de la pct.5.2. Condus auto Nu exista informatii privind privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Reactii adverse Reactiile adverse au fost raportate in functie de aparate, sisteme şi organe şi in functie de frecventa. Frecventa este definita utilizand urmatoarea conventie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Tulburari ale sistemului imunitar Foarte rare: reactii de hipersensibilitate imediata, inclusiv angioedem şi urticarie. Afectiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat Mai putin frecvente: senzatie de arsura sau intepatura tranzitorie dupa aplicarea cremei; uscare şi descuamare cutanata uşoara; prurit. Rare: eritem. Dermatita de contact dupa aplicarea cremei. Testele de sensibilitate, care au fost efectuate, au aratat ca sensibilitatea a fost datorata mai frecvent componentelor cremei baza decat aciclovirului. Raportarea reactiilor adverse suspectate Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. Supradozaj Daca se ingera accidental continutul unui tub de 15 g care contine 750 mg aciclovir nu apar efecte toxice. Cu toate acestea, supradozajul accidental, repetat de aciclovir oral, timp de cateva zile poate sa conduca la efecte gastrointestinale (greata şi varsaturi) şi efecte neurologice (cefalee şi confuzie). Aciclovirul se elimina prin hemodializa. Proprietati farmacodinamice Grupa farmacoterapeutica: chimioterapice de uz local, antivirale, codul ATC: D06BB03. Aciclovirul este un medicament antiviral foarte activ in vitro fata de virusul herpes simplex tipurile I şi II şi virusul varicelo-zosterian. Toxicitatea asupra celulelor mamiferelor este mica. Dupa patrunderea in celulele infectate cu virusul herpetic, aciclovirul este fosforilat in compusul activ aciclovir-trifosfat. Acest proces depinde de prezenta timidin-kinazei, care este codificata viral. Aciclovir-trifosfat actioneaza ca inhibitor şi ca substrat pentru ADN-polimeraza specifica virusului herpetic, impiedicand astfel sinteza ADN-ului viral, fara sa afecteze in acelaşi timp procesele normale celulare. In doua studii clinice mari, dublu orb, randomizate care au inclus 1385 de subiecti tratati timp de 4 zile pentru herpes labial recurent cu aciclovir crema 5% a fost comparat cu o crema placebo. In aceste studii, timpul de la inceputul tratamentului pana la vindecare a fost de 4,6 zile utilizand aciclovir crema şi de 5 zile folosind crema placebo (p <0,001). Durata timpului in care subiectii au prezentat durere a fost de 3 zile dupa inceperea tratamentului in grupul aciclovir crema şi de 3,4 zile in grupul de crema placebo (p = 0,002). In ansamblu, aproximativ 60% dintre pacienti au inceput tratamentul intr-un stadiu incipient al leziunilor (prodrom sau eritem) şi 40% intr-un stadiu avansat (papule sau vezicule). Rezultatele au fost similare in ambele grupuri de pacienti. Proprietati farmacocinetice Studiile farmacologice au demonstrat o absorbtie sistemica minima a aciclovirului dupa administrarea topica repetata a aciclovir crema. Date preclinice de siguranta Rezultatele unei game largi de studii de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat ca aciclovirul nu prezinta un risc genetic pentru om. Aciclovirul nu a fost carcinogenic in studii pe termen lung la şobolan şi şoarece. Au fost raportate reactii adverse in mare parte reversibile asupra spermatogenezei, asociate cu toxicitate generala la şobolan şi caine la doze sistemice de aciclovir mult mai mari decat cele implicate in terapie. Studiile pe doua generatii de şoareci nu au demonstrat niciun efect al aciclovirului administrat oral asupra fertilitatii. Administrarea sistemica a aciclovirului in testele standard acceptate pe plan international, nu a determinat efecte embriotoxice sau teratogene la sobolani, iepuri sau soareci. Intr-un test non-standard la sobolani, s-au observat anomalii fetale, dar numai in urma unor doze subcutanate mari care au determinat toxicitate materna. Relevanta clinica a acestor observatii este incerta.